Biografie extinsă… de poveste…

În ziua de 22 august, anul 2000, razele dimineții au sărutat pentru prima dată trupul firav al Elenei. A fost dragoste la prima vedere, întâia ei dragoste, soarele.  Elena e născută în orașul Ocna Mureș, crescută în micul sat unguresc, Medveș (județul Alba) și în strânsă legătură sufletească cu locul de baștină al mamei, comuna Valea Sării. Aceste locuri pun amprenta asupra omului care a devenit. 

Ea a copilărit împreună cu fratele ei mai mic cu 11 luni, Ștefan și sora mai mare, Lăcrămioara, care i-a fost și este în continuare o a doua mamă, călăuză și cea mai bună prietenă. La vârsta de 11 ani a apărut în viața ei un ghemotoc, o surioară, Gabriela. Încă din copilărie Elena a iubit poveștile. Mama îi citea basme cu făt frumos și prințese nemaipomenit de frumoase pe care fetița le asculta cu sufletul la gură. Elena, după terminarea grădiniței, a urmat școala cu clasele 1-4 Medveș, învățământ în limba maghiară. În clasa întâi l-a observat  pentru prima dată pe el, băiatul care corespundea cu Prâslea cel Voinic din poveștile auzite de ea, de atunci nici că a mai avut ochi pentru altcineva. 

A urmat școala gimnazială Fărău unde făcea naveta cu autobuzul școlar. Clasa a 5-a a fost cel mai greu an pentru ea, a fost dificil să se integreze între colegi, să lege prietenii sau să se facă plăcută de ei. Introvertită de la o vârstă fragedă socializarea a fost aproape imposibilă la început. Mulțumită doamnelor profesoare Buta Iuliana, Dumitra Maria și Marian Ileana, care i-au arătat calea cea dreaptă, poate fără să-și dea seama i-au călăuzit pașii, i-au fost model și exemplu. Cei patru ani de școală s-au terminat cu o frumoasă poezie și lacrimi în ochi. 

Au urmat trei ani de Școală profesională la Liceu Tehnologic Ocna Mureș. Elena a fost aruncată în orașul acela sumbru, din punctul ei de vedere, nu-și găsea locul printre adolescenții îmbrăcați diferit de ea, cu telefoane mobile și cu râsul acela batjocoritor. Salvarea a apărut când pe ușa clasei a intrat un înger, pentru a înlocui un profesor bolnav, doamna bibliotecară Luminița. În adevăratul sens al cuvântului ea a fost Luminița din întunericul plin de străini al Elenei. Din acea zi ușa bibliotecii a fost deschisă nu numai pentru a împrumuta cărți, ci pentru un umăr pe care ea și-a putut descărca sufletul. De asemenea Elena îi este profund îndatorată doamnei profesor Nagy Tímea pentru sprijinul acordat, pentru tot ce a învățat de la dânsa. 

În acești frumoși ani, Elena a participat la numeroase concursuri de poezie printre care a fost câștigătoare la :  Expoziția Internațională – Concurs ” Învingător prin artă” ediția a 5-a din 4 noiembrie 2018 de la Iași, câștigând premiul 2. Tot în urma unui concurs de poezie i-a fost publicată poezia intitulată “Vis de iarnă” în antologia “Conexiuni”, editura Burg. 

În anul 2013, într-o zi de 14 octombrie Elena este privită într-un fel plin de înțelesuri de către el. Prâslea, Elena ți-a jurat în clasa întâi că v-a pune mâinile pe tine și timpul a sosit. Plimbată cu bicicleta el o întreabă într-un suflet dacă dorește să formeze un cuplu. Ea, luată prin surprindere cere timp de gândire. Astfel, în 15, ziua următoare înarmată cu o umbrelă pornește să dea răspunsul prințului. În iarna anului 2018, ajunul Crăciunului, acoperișul trosnea sub greutatea omătului din Valea Sării. Elena plângea în timp ce mâna îi era strânsă de către făt frumos aflat în genunchi. De atunci s-au întâmplat prea multe pentru a putea fi scrise în doar câteva rânduri.