Nobilimea valahă

Ca să putem vorbi despre nobilimea valahă, trebuie, în primul rând, să precizăm perioada de timp. Teritoriile valahe au avut de-a lungul vremii sute de conducători, unii mai buni decât alții.

Înainte de nobilimea modernă pe care o găsim descrisă în cărțile seriei VVP, au fost viconții, iar înainte de ei au fost voievozii.

Voievozii valahi – prolifici, însă non-draconici

Voievozii au fost conducătorii unor regiuni valahe destul de restrânse. De exemplu, Ținutul Regalo s-a format prin unirea a 9 voievodate din Nord-Estul Valahiei de astăzi. Strămoșii lor, râmlenii, au vânat dragonii până aproape de dispariție. Acest obicei a fost întrerupt de voievozi, pentru că animalele îi ajutau în mod indirect să își apere granițele. Voievozii au lăsat dragonii să domine munții și pădurile, iar ei au domnit peste dealuri și câmpii.

Pe timpul voievozilor nu au existat alți nobili, ci doar sfătuitori care aveau funcții în administrație. Niciun voievod nu s-a proclamat rege valah, pentru că erau prea multe teritorii valahe și ceilalți nu doreau ca străinii să creadă că exista doar un singur valah care să vorbească pentru toți.

Unii voievozi doreau să cotropească alte regiuni valahe, de aceea au avut loc nenumărate războaie și lupte, care au costat viața nu numai a soldaților și a țăranilor prinși la mijloc, ci și a multora dintre familiile proprii. Copiii voievozilor erau răpiți și uneori uciși din cauza unor dispute.

Voievozii nu puteau să controleze dragonii, astfel că angajau la curte Meisteri care au învățat la academiile Vel. Aceștia erau puțini și foarte apreciați. Meisterii și alti Zburători lucrau mai degrabă ca mercenari plătiți și era misiunea lor să intervină ori de câte ori străinii atacau granițele. Au fost momente când voievozii nu au avut bani de plată, și astfel teritoriile lor au căzut pradă cuceritorilor pentru o perioadă de timp.

Viconții – cele mai pașnice timpuri, cele mai sângeroase povești

Odată cu preluarea puterii de către viconți (citește aici povestea) și formarea celor 9 ținuturi valahe, Zburătorii au căpătat rolul de gărzi personale ale viconților. Acest lucru a fost posibil pentru că viconții puteau să controleze cu ușurință dragonii, așa că Meisterii și-au pierdut din importanță.

Viconții au creat o cultură naționalistă, câștigând iubirea poporului și a Zburătorilor, datorită faptului că ei fuseseră unși oficial de către Maestrul Luminat al Turnului-de-Fildeș, cea mai mare autoritatea religioasă a tuturor valahilor. Zburătorii și Zburătoarele au devenit printr-un decret proprietatea viconților. Ei trebuiau să își dedice viața viconților, iar, în schimb, aceștia primeau un statut special în societatea valahă, fiind superiori chiar și boierilor. De aceea, spre final, toți boierii valahi erau Zburători instruiți de o cetate Vel.

Oamenii li se adresau viconților cu apelativul de ”Luminat”, un titlu considerat demn de puterea lor divină. Vicontesele nu erau numite însă ”Luminate”, ci domnițe. Singura ”Luminată” a Valahiei era și este Maestrul Luminat al Turnului-de-Fildeș, care uneori ia forma unei femei.

Viconții erau ajutați de boierii care controlau fostele regiuni ale voievozilor. Numărul boierilor a crescut în timp, acest titlu fiind acordat celor mai bravi dintre luptători (cu bogățiile aferente, desigur).

Spre deosebire de voievozi, viconții au înțeles că ei trebuiau să se susțină reciproc ca să păstreze pacea în ținuturi și la granițe. Au făcut un jurământ să nu se războiască niciodată între ei. Ca să solidifice relațiile interstatale valahe, copiii viconților erau încurajați să se căsătorească cu alți urmași de viconți. În unele cazuri erau permise și uniunile cu urmașii boierilor, însă niciodată cu plebeii.

Viconții erau obsedați să păstreze sângele lor cât mai sfânt cu putință, uneori cu urmări tragice pentru pruncii născuți din flori. Primul băiat născut avea dreptul la coroană, indiferent de originea mamei. De aceea, bastarzii de sex masculin erau uciși la naștere, dacă se afla de ei. Ca să oprească sarcinile nedorite, vicontesele bătrâne ordonau des ca dormitoarele fiilor lor să fie controlate și ca orice femeie care nu era soața lor de drept să fie omorâtă pe loc. Excepție făceau Zburătoarele. Ele erau singurele femei care puteau împărți patul viconților și băieților de viconți, pentru că erau conștiente că trupul lor aparținea, prin lege, Verenței. Acestea trebuiau să anunțe dacă rămâneau gravide și trebuiau să renunțe la copil după naștere. Băieții înfruntau mai apoi soarta cruntă, iar fetele erau vândute la prețuri exorbitante (sau date cadou) regilor și împăraților străini, având sânge atât de viconte, cât și de Zburătoare. O Zburătoare fidelă nu putea avea astfel copiii ei, făcuți cu vicontele, alături de ea. Datorită loialității arătate, unele Zburătoare erau mai apreciate de viconți decât vicontesele, iar un număr semnificativ aveau putere de influență mai mare ca unii boieri.

Primul rege valah și nobilimea modernă – posturi și titluri pe merit

Odată cu venirea la putere a primului rege valah (vezi aici povestea), foarte multe posturi în conducere au rămas libere. Foarte multe posturi noi au fost create. Cum să își aleagă regele sfătuitori, având în vedere că mulți boieri fuseseră uciși, exilați sau erau suspectați că încă erau loiali Verențelor lor?

Cele două competiții de la Duopol au oferit conducătorilor valahi potențiali șefi de administrație sau de armată – și asta de mii de ani.

Așa că unele posturi au fost oferite câștigătorilor la Duopol, altele au fost, bineînțeles, oferite susținătorilor Revoluției, majoritatea însă provizoriu. Alte posturi au fost preluate de echipe mari de consilieri.

Unii revoluționari au primit chiar și titluri nobiliare, Valahia Unită dorind să adere la standardele de etichetă internaționale. Mai nou, avem astfel arhiduci, duci, conți, marchizi și baroni în fiecare ținut. Aceste titluri sunt fluide, asta însemnând că, de exemplu, un baron poate fi demis din funcție de către rege, titlul și propritățile sale revenind altcuiva. Pentru că regatul Valahiei Unite a existat doar de 10 ani, acest lucru nu s-a întâmplat până acum. Aceste titluri sunt de asemenea fie nominale, adică un titlu este deținut de o singură persoană, sau plurinominale, adică un titlu este deținut de o comisie de persoane. De exemplu, Pafos Rodriguez este baronul nominal al Regaloului. Comisia provizorie cu sediul în Torun are rol de duce plurinominal al Regaloului. În primele cărți aflăm că cel care va câștiga Turnirul de Dueluri la Duopol va primi postul de director în Torun, plus titlul de duce de Regalo, de data aceasta nominal, în momentul în care se va căsători. (oare cine va fi?)

În Casa Guvernului există însă și urmași ai viconților, dacă vă vine să credeți. Câți și cine sunt, vă invit să aflați din cărți. Sunt mai mulți decât v-ați fi așteptat…